Copil fiind visam adesea să fiu o altă persoană. De multe ori eram absorbită de toate complexele de pe pământ. În adolescență eram convinsă că sunt persoană cea mai lipsită de importantă dintre toți oamenii. Nimeni și nimic nu mă consola, eram întotdeauna nemulțumită în toate planurile și fiecare experiență o trăiam cu teamă de a nu fi părăsită, abandonată, mințită, înșelată. Plăteam un preț mult prea mare pentru a rămâne în centrul atenției și mă simțeam prizonieră în mine însămi, condamnată să rămân singură. Mă detestăm! Iubirea și încrederea de sine era un subiect străin mie. Au fost nevoie de 34 ani de experiențe să mă TREZESC.
Îmi aduc aminte și acum ziua în care am acceptat invitația de a participa la un atelier interactiv despre încrederea în sine. A fost prima dată în viață mea când m-am privit în interior și am conștientizat că nu știam cine sunt și încotro mă îndrept. Recunosc că m-am speriat și am fugit cât de tare am putut însă când m-am oprit, pentru prima oară am reușit să îmi ascult inima iar primele întrebări la care am răspuns și care m-au ajutat să devin mai conștientă și mai prezența de, și în viață mea, vreau să le împărtășesc cu voi.
1. Cine sunt eu?
2. Care sunt calitățile și defectele mele?
3. Care sunt reușitele și eșecurile mele?
4. Care sunt competențele și limitele mele?
5. Mă consider o persoană care merită simpatia, afecțiunea, iubirea celorlalți sau din contra mă îndoiesc de capacitățile mele de a fi apreciată și iubita?
6. Îmi conduc viață așa cum îmi doresc?
7. Gândurile, acțiunile și faptele mele corspund cu dorințele mele sau dimpotrivă, sufăr din cauza diferenței dintre ceea ce vreau să fiu și cee ace sunt?
8. Sunt împăcâtă cu mine însămi sau adesea sunt nemulțumită de mine însămi?
9. Când m-am simțit ultima oară dezamăgită, tristă de mine însămi?
10. Când m-am simțit ultima oară satisfăcută și mândră de mine însămi?
I-ați timp și un carnețel, răspunde fără te gândeșți, fără să analizezi, fără să încerci să schimbi ceva în acel moment, observă-ți starea emoțională și senzațiile din corpul fizic din acel moment, notează ce simți, da-ți voie să te manifeșți, să plângi, să razi, să tipi, să devii nervos, orice, doar să nu renunți. După ce ai treminat, închide carnețelul și intreaptati atenția către altă activiate și recitește a două zi ceea ce ai scris, dacă simți să mai completezi ceva, adaugă, dacă nu reia din nou procesul de auto observare și notează ceea ce simți.
Iubirea de sine este elementul cel mai important ce stă la baza echilibrului nostru. Iubirea de sine înseamnă a ne accepta fără nici o condiție, cu defecte și calități, cu eșecuri și reușite, înseamnă a ne privi cu seninătate dincolo de măștile sociale.
Va îmbrățișez cu iubire oameni frumoși și aștept cu nerăbdare să îmi vorbiți despre voi!
Namaste!
